Jocuri de cuvinte miel
Geografie lingvistică
Miel
Moto: „Piesa-i bună-adevărat,/ Distribuţia grozavă,/ Dar decât un miel turbat,/ Preferam un... miel la tavă!” (Artur Blascioc, lui Aurel Baranga, pe vremea când apreciatul dramaturg a scris „Mielul Turbat”)
Am scris noi despe Paște sau mai corect Paștii (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-pastele.html), „Jocuri de cuvinte – Paștele”. Și la această sărbătoare se sacrifică mielul pascal! Mielul este fiul oii și al berbecului. Oaie fu moștenit din latinescul ovem, iar berbec din latinescul târziu berbēx, berbēce, variantă a latinescului vervēx.
Moștenirăm cuvântul miel din latinescul medieval agnellus, care nu e altceva decât „puiul (de sex masculin) al oii”, de la naștere până la doi ani! I se mai zice și cârlan, cârțar, noaten [MDA2 (2010)]. Etimologia completă este că îl măștenirăm din latinesul agnellus, „mieluț”, diminutiv al lui agnus, „miel”, luat și el din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós.
Miel
Și nu cumva să-l confundați cu „miere”, miel zicându-i-se mierii în franceză, spaniola veche, asturiană, aragoneză, frizonă, volapuk ș.a. Cârlan provine posibil din rădăcina latinescului vulgar *caballānus, diminutiv al latinescului caballus sau din carnalis (vezi spaniolul carnero). Alte teorii susțin că ar proveni din slavonul *kъrdlanъ sau chiar că ar fi dacic.
Cârțar e un regional, de origine necunoscută și e mielul sau iedul mai mic de un an, iar noaten e moștenit din latinescul medieval annotinus, -a, -um, „în vârstă de un an”.
Mihai Vinereanu scrie despre miel: «miel (ar. n’iel, mgl. (m)niel, istr. mlé) – puiul oii la primele luni. Lat. agnellus < agnus „miel” (Pușcariu, 1070; Candrea-Densușianu, 1100, REW, 284; Ciorănescu, 5260); cf. it. agnello, prov. agnel, fr. agneau, cat. anyell, v.sp. añel. Derivarea din agnellus prezintă o serie de probleme de ordin fonologic, probleme constatate de Pușcariu (Dacoro., 1, 4244425) și Rosetti (ILR, 1, 85). Candrea-Densușianu propun o formă intermediară *amnel cu trecerea mn la m și căderea lui a iniŃial. Această ipoteză a fost criticată de Meyer-Lübke (Dacor., 2, 2). Rom. miel provine de la PIE *melo „animal mic” (IEW, 724); cf. gr. #ήλον „vită mică, oaie”, v.ir. Mil „animal mic”, cymr., v.corn., bret. mil „animal”, arm. mal „oaie, berbec”. Walde consideră că această formă este o substantivizare a unui adjectiv cu sensul de „mic”, sens indicat în unele limbi slave; cf. v.bg. Malǔ „mic”, de unde v.sl. mal’ „oi tinere” (cu sens colectiv) sau în limbile germanice: cf. v.g.s. smal „mic”, got. smals „mic”, eng. small „mic”. Origine traco-dacă.
Der(ivate): mia, mieluț, mieluțel, mielar.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].
Cuvântul miel se traduce în alte limbi prin:
֎ agnę - агнѧ în vechea slavă, agnè în romanșă, agne - агне în bulgară, agnea în valonă, agneau m, agnelle în franceză, agneddu în siciliană, agnel în friuliană. agnello în italiană, agnellu în corsicană, agnus în latină, ngione, anzone în sardă, anhèl m, anhèla în provensală, anho în portugheză, anyell în catalană, miel, mioară, mia în română, njel în aromână (toate din latinescul agnus);
֎ amnós - ἀμνός m, arḗn - ἀρήν în greaca antică,
֎ anak domba în indoneziană;
֎ arkume în bască;
֎ arní - αρνί n, amnós - αμνός în greacă;
֎ bakriso, bákriso în țigănească;
֎ balja - баля în komi;
֎ baranča în slovacă, beránek în cehă, bárány în maghiară (toate trei împrumuturi timpurii dintr-o limbă slavă, din proto-slavicul * baranъ);
֎ barrā - बर्रा în hindusă, barre - بره în persană (din proto-iranianul * varn-aka-, din proto-indo-europeanul * urh₁en- „berbec”, de unde și sanscritul úraṇa - उरण , kurdul central berx - بەرخ, kurdul nordic berx - бәрх, verek în zazaki, grecul antic arḗn - ἀρήν și vechiul armean gaṙnգ – առն);
Cuvântul miel în diferite limbi
֎ baṭḳani - ბატკანი în gruzină;
֎ bedot în valonă,
֎ berx - بهرخ, berx în kurdă (vezi barre);
֎ borrego în portugheză (din spaniolul borrego, miel în al doilea an, din borra, „miel de un an”);
֎ cordeiro în portugheză, corder în catalană, cordero în spaniolă (din latinul vulgar * cordārius, „miel născut târziu”, din latinul chordus,m „târziu-născut”);
֎ cừu con, cừu non în vietnameză;
֎ dibé yázhí în navajo;
֎ ēan în vechea engleză;
֎ ėriena în lituaniană;
֎ gaṙ - գառn în armeană;
֎ ḥamal - حمل în arabă;
֎ ħaruf în malteză (din arabicul ḵarūf – خَرُوف, mia);
֎ hurga - хурга în mongolă (vezi kuzu);
֎ jagne - јагне în macedoneană, jagnię în poloneză, jagnje - јагње în sârbo-croată, jagnje în slovenă, jagnjónok - ягнёнок în rusă, jahňa în slovacă, jahnja - ягня în bielorusă și în ucraineană, jehně în cehă;
֎ jērs în letonă (din proto-slavicul *agnę, din proto-indo-europeanul *h₂egʷn-, stem al lui *h₂egʷnós);
֎ karitsa în finlandeză;
֎ kavir în zazaki;
֎ kohitsuji - 子羊 (こひつじ), kohitsuji - 小羊 (こひつじ), ramu - ラム în japoneză;
֎ kozu în tătară crimeană, kuzu în turcă, quzu în azeră (din turcescul otoman quzu - قوزی , „miel”, din precedentul *quzï, din proto-turcicele * kuŕɨ, * koŕɨ, „miel”; cognate cu vechiul uigur qozï - qwzy, karakanidul quzï̄ - قُزٖى și mongolul hurga – хурга, vezi mai sus);
֎ lam în daneză și în norvegiană, lam, lammetje în olandeză, lamb în engleză și în feroeză, ilamb în islandeză, lamm în suedeză, Lamm în germană (din germanicul medieval lamp, în sec. al XIV-lea și lam, din vechiul germanic lamb, din proto-vest-germanicul *lamb, din proto-germanicul *lambaz, rudă sau achin cu vechiul saxon lamb), lammas în finlandeză (berbecuț), lamme în frizonă;
֎ mbote mi în volof;
֎ memnā - मेमना în hindusă;
֎ oen în velșă (din proto-celticul *owignos; comparați cu bretonul oan, vechiul irlandez úan, din proto-indo-europeanul * h₂egʷnós, „miel”), ôn în corni (din proto-celticul *ognos, din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós, „miel”), uan în irlandeză (din vechiul irlandez úan, din proto-indo-europeanul *h₂egʷnós, „miel”);
֎ ovačka în slovacă;
֎ paqlan - پاقلان în uigură;
֎ qengj (din qingj, dialectul cham, din *(a) cíngla, dublă metateză a latinesculuii vulgar * agniculus, „mieluț”, diminutiv al latinului agnus, „miel”), sheleg în albaneză;
֎ ŝafidom în esperanto;
֎ šoryk - шорык în mari de mijloc;
֎ talé -טָלֶה în ebraică;
֎ tall în estonă,
֎ tschut în romanșă;
֎ virez - вирез în erzia;
֎ xai în catalană,
֎ yánggāo - 羊羔, gāo - 羔 în chineză.
Semnificația mielului sacrificat de Paște
Moto: „Domnul doctor Nicolae/ Are-un obicei şi el:/ Ca să îţi salveze-o oaie,/ Trebuie să-i dai un miel.” (calambur epigramatic „Medicului veterinar”, de Mircea Ursei, din „Mozaic epigramatic”, 2009)
Sărbătorile religioase sunt pentru credincioși momente sfinte de preamărire a lui Dumnezeu și de înnoire spirituală. Pentru poporul român, sărbătorile de înaltă simțire spirituală sunt Paștile si Crăciunul. Prezența și jertfirea mielului pascal este legată de iesirea evreilor din robia egipteană, când s-a născut un „popor ales” care sa trăiasca in libertate.
Cum care evrei? Ăia care își zic poporul ales, de parcă noi, celelalte popoare, am fi uitate de Dumnezeu sau de zeii în care credeți sau nu credeți. E poporul ăla ales care are acum în el și mulți foști comuniști români, așa cum depune mărturie Nicolae Steinhardt, care se adresează lui Al. Mirodan, cel care i-a reproşat că într-o notă autobiografică a făcut şi unele observaţii cu privire la atitudinea pe care s-ar cuveni s-o aibe evreii plecaţi din România faţă de fosta lor patrie (N-o fi jidanul botezat/ Chiar un român adevărat,/ Dar nici transfugul comunist/ Nu-i autentic sionist.).
Sacrificarea mielului pascal a prefigurat jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea omenirii din robia păcatului. Sacrificiul mielului pascal a trecut și la creștini, care, in fiecare an de Sfintele Paști, jertfesc un miel a cărui semnificație religioasă cei credincioși n-o mai cunosc si se mulțumesc doar să spună că așa au pomenit, ca de acest mare praznic să se taie un animal.
Atât in Vechiul, cât și în Noul Testament este prezentă jertfa mielului pascal, ceea ce denotă o legatură firească dintre cele două Testamente. Pentru a înțelege acest lucru și a sublinia mai mult semnificația mielului pascal este nevoie ca înainte de a expune datele despre semnificatia religioasă a mielului pascal la români să citiți măcar biblia, pe care se vede că a citit-o și Alexandru Misiuga, cel care mărturisea în ziarul „Viaţa Buzăului" prin 2005, scuza lui Iuda de vânzare a lui Isus (Biblia m-a înfierat -/ Mită că aş fi luat./ Să refuz? M-ar fi crezut/ Că-s apostol... prost crescut!).
După Vechiul Testament, sacrificarea mielului în ziua de 14 Nisan, când începe Paștele iudaic, este instituită de Dumnezeu (cine este martor, cine văzu?), ceea ce atestă originiea sa dumnezeiască (Ies 12, 1-11). La primul sacrificiu pascal, fiecare israelit a luat din sângele animalului și cu el a uns amândoi ușorii si pragul de sus al casei, în care vor consuma carnea friptă cu azimă si ierburi amare (Ies. 12, 8). Se precizează ca animalul să fie de un an.
La iesirea din robia egipteană, se permitea ca în loc de miel să fie adus chiar un ied, animal pe care evreii nu l-au mai folosit atunci când au intrat în Țara Sfântă și după aceea (Lev. 23, 12). Din prevederile legate de modul cum să pregătească și să consume jertfa, reiese rolul acestui sacrificiu în cadrul sărbătoririi Paștelui iudaic, care se prăznuiește in prima din cele 12 luni ale anului (Ies. 12, 1).
Friptură de miel
La păgâni, accentul sărbătoririi cade pe revenirea naturii la o nouă stare de lumină și căldură, favorabile vegetației. Unii teologi au asemănat Paștele iudaic cu sărbătoarea păgână a primăverii si a soarelui, crezând că ebraicul pesah (trecere), se referă la momentul astronomic al trecerii astrului zilei în constelația berbecului (noi nu prea credem în cele zodii, cum am scris (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-horoscop.html) despre horo(r)scop.
Zice-se că prima jertfă a mielului pascal în zona Egiptului ar fi fost adusă de toți fiii lui Israel, ceea ce înseamnă că toți au fost chemați la viața cea nouă și ei sunt aleși ai lui Iahve. Potrivit poruncii divine, fiecare familie va consuma mielul pascal in așa fel încât să nu-i zdrobească oasele și carnea să nu o mai consume a doua zi (normal, că nu aveau frigidere sau congelatoare). Ceea ce va rămâne din carne a doua zi trebuie să se ardă în foc (Ies. 12, 10).
Acest ritual va continua in cei 40 de ani prin pustiul Sinai. El va cunoaște un nou stadiu când se va săvârși în Țara Sfântâ până în anul robiei babiloniene (587 î. Hr.) și se va continua după perioada postexilică (anul 538 î. Hr.) când se vor adăuga multe obiceiuri sub influența rabinilor.
Samaritenii fixează timpul pentru jertfa mielului pascal din momentul trecerii soarelui de la orizont si până la apariția intunericului. In ceea ce privește calculul timpului de către rabini, acesta ar fi intre orele 15:00-16:00 și el este consemnat de Iosif Flaviu (De bello iudaica VI, 9, 3) si in Misna (Pesach 5, 3).
Drob de miel
Așadar, creștinii preluară obiceiul jertfirii mielului. În gândirea prelaților creștini, denumiți Sfinții Părinți, sacrificiul pascal este explicat in spiritul mesianic. Jertfa se aduce seara, deoarece preînchipuie pe Hristos, adevăratul Miel și Păstor, care se sacrifica de bună voie pentru curățirea de păcate a întregii omeniri. Cum, nu știți ce-s alea păcate? Întrebați-l pe Constantin Păun, care ne explica prin 2007, pe vremea lui Petrov Vodă, ce sunt alea păcate (Păcat când poluăm văzduhul,/ Când mor destui în lumea-treia,/ Păcat, când eşti sărac cu duhul,/ Păcat, să n-ai ce vrea femeia!). Că atunci virusul Corona nu exista, exista doar virusul DA!
La sfârșitul zilei urmează seara și apoi noaptea care este simbolul morții, al odihnei pentru refacerea forțelor fizice ale omului. În intervalul dintre zi și noapte se jertfește mielul pascal, care a prefigurat pe Mesia. El se aduce în perioada lunii pline, deoarece lumina astrului de noapte simbolizează divinitatea, iar corpul lunar reprezintă umanitatea lui Hristos.
După cum lumina lunii înlătură întunericul și guvernează noaptea, la fel și Hristos luminează pe cei din întuneric si restaurează toată firea (scrisei firea, nu Firea, că Mucușor Dan de ea se teme, nu de păcăliciul Piedone). Se zice că de aceea, Dumnezeu a rânduit ca Hristos să moară în timpul lunii pline, ca să înlăture negura păcatelor care cuprinseseră toata lumea (Fotius, Ad. Amphilochium quaest. CCXLV, in P.G. 101, col. 1128). Amintii de văryul Piedone, cel căruia i-au trebuit 17-18 ani să finalizeze liceul în socialism și în capitalism și doar 4 ani să finalizex=ze o facultate taman în oplin capitaluism glorios (vezi „Jocuri de cuvinte – bărbat!).
Păcăliciul Piedone, sacrificat în iunie
(https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-barbat-1)
Revenind la miel, acesta este înjunghiat de capul familiei si consumat de toți membrii acesteia (Ies. 12, 4), iar cele prevăzute cu privire la modul de consumare a cărnii, ca și cum ar fi gata de drum nu s-au mai respectat ulterior. Că legile de aia sunt date, ca să fie încălcate, chiar și în zilele noastre, cum ne lămurea Valentin David definind iarba fiarelor (Cu a legilor cheiţă,/ Hoţii ies din beci uşor/ Şi-ajungând boieri de viţă/ Vor să facă legea lor!).
Dacă în Vechiul Testament mielul pascal unea în chip simbolic pe toți cu Iahve, in Noul Testament, prin pâinea și vinul transfigurate, toți creștinii se unesc cu același Dumnezeu în mod real, Sfânta Euharistie fiind cina crestinilor prin care în mod real se unesc cu Dumnezeu, având caracter expiator și de legatură cu Domnul (V. Tarnavschi, Arheologia.. p. 645-647).
Din referirile vechi testamentare reiese clar caracterul religios al ritualului pascal in care sacrificarea mielului a precedat ieșirea din Egipt, după care a urmat trecerea minunată a israeliților prin Marea Roșie. Oare nu se supără poporul ales?
Oare ce-o fi zis poporul ăsta ales când a citit vestea lui Dan Norea în „Epi... Gramatica, Uite popa, nu e popa, am intrat şi-n Europa”, prin 2011, când „înfrăţirea-ntre popoare ne-aducea o veste mare” (Doi gemeni o româncă a născut,/ Evreu şi-arab. Şi uite-aşa se face/ Că România azi a obţinut/ Întâiul Premiu Nobel pentru Pace.). Înfrățirea între popoare era o casă de cultură prin Bucureștii Noi, pe care tinerii uteciști o numeau „înfrățirea între picioare”
După ortodocși, sacrificiul mielului pascal are un incontestabil caracter religios și rămâne cea mai tipică jertfă care a preînchipuit jertfa lui Hristos. Dumnezeu ar fi rânduit ca prin sacrificiul mielului pascal să salveze nu numai pe cei „întâi născuți”, ci și întreaga comunitate israelită care va forma „poporul ales” slobozit din robia poftelor si credințelor politeiste egiptene. De parcă alte popoare ar fi „nealese”!
Bucuria pascală aducea în fiecare an pe credincioșii evrei la Ierusalim, unde veneau in pelerinaj la templul sfânt; prezența lor acolo însemna manifestarea dreptei credințe si amintirea de ieșirea minunată a strămoșilor lor din robia egipteană. Și nu știm dacă toți erau fair-play, că astăzi se cam schimbară lucrurile. Mărturie depunea sub jurământ Florea Ştefănescu prin 2011 printr-o „remarcă” (În viaţa voastră, cât trăiţi,/ Vedeţi Creştini, vedeţi păgâni,/ Vedeţi români antisemiţi,/ Dar şi evrei anti români.).
Repetăm de jertfirea adevăratului Miel, Isus Hristos, cel ce se va jertfi pentru salvarea întregii omeniri de sub osânda păcatului, adică dintr-o stăpânire nevăzută (Sfântul Ambrozie al Milanului, De Abraham, I, 5, in P. L. 14, col. 437). Noi pur și simplu mergeam în Piața Obor dacă nu era carantină și obișnuiam să luăm un ied. Anul trecut Auchan ne-a adus mielul la botul calului. În 2024 am luat mielul cu o lună înainte, tot din Obor.
Asta deoarece au fost vremuri grele de coronavirus și nu făceam comenzi online pentru miel, că de, vorba Icăi Ungureanu, din 2012, să nu ne trezim cu vreo ofertă nașpa (O, tu, naţie română/ Ce de Paşti un miel visezi,/ Uite, ai la îndemână/ Gratis mieii... maidanezi!).
Mielul în (c)arte (pamflet)
Moto: „La o masă, cu amicii/ De condei şi de penel,/ Ai sacrificat... un miel./ Arta cere sacrificii!” („Sacrificiul unui artist”, de Viorel Martin, din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi, 2006)
Uite cum apărură expresii bine cunoscute legate de ghidușul miel, precum jocul „de-a mielul”, dispărut de când apărură tableta și telefonul mobil, un joc de copii constând în azvârlirea unui băț astfel încât să atingă pe rând pământul cu cele două capete. Ciucă, Ciolacu moldoveanul, Cîrstoiu, Piedone, Nicușor, Firea și liberalul se mai joacă „de-a mielul” observați de Sfinția sa Gîdea CNN și de Badea!
„Zăpada mieilor” este ninsoarea aia sub formă de mici particule sferice, transformată uneori în grindină. Cum care grindină? Calamitatea aia de care ne amintea Sorin Beiu prin 2006,, cel ce era mereu „în luptă cu un... bei”, într-un duel epigramatic (La noi plouă des, deci ştiu/ Ce necazuri aţi avut;/ Peste poante, la Sibiu,/ Grindina s-a abătut). Avea o premoniție cu Sibi(an)ul la NATO unde se lucrează doar până la 14.00 (Nothing After Two O`clocks)?
„A umbla ca mielul orbului” înseamnă a umbla neîngrijit, cam cum apărea matrafoxatul penal Cîțu câteodată prin Iowa, că ăsta nu mergea în cluburi precum Lucovid Orban cu chitara, cum apărea anii trecuți Mucușor Dan „cu părul vâlvoi”. Înseamnă și a umbla fără rost, cam cum umblă oierița sibiană prin guverne, ba la muncă, ba la cultură. Dar fiindcă amintirăm de Cîțu finanțistul vaccin Covid, pe ăsta precis îl știe până și Laurenţiu Ghiţă, cum ne dovedea în „Zâmbetoniera” prin 2010, când pe vreamea fostului informator Petrov ne spunea să lăsăm orice speranță (Lasciate ogni...: „La Ministerul nostru de Finanţe/ Te-ntâmpină o tablă cu citate:/ <<Lăsaţi aici, rugăm, orice speranţe/ Şi vi le returnăm impozitate!>>”).
Unii „au somnu' mieilor”, adică dorm mult, mai ales în parlament. Martor ne era Ion Bratu în „Pledoarie pentru epigramă”, prin 2007, care li se adresează (Şi Camera, ca şi Senatul,/ Le-aţi transformat în dormitor,/ Dar n-o s-aveţi un somn uşor/ De s-o trezi electoratul.). Cum să se trezească? Că precis vor vota iar pe Orban and Co, cel care în loc de măsuri anticorona opta pentru anticipate. Veți vedea!
„A face miel de ghindă” înseamnă a fi lipsit de caracter, precum unii moștenitori ai vechilor securiști, reanimați în USR, ca ăia doi generali foști sereiști, Coldea și Dumbravă. Probabil la o useristă mică se referea Stelică Romaniuc într-un ritual (Cer întâi o secărică/ Şi manânc de sunt flămând/ Când mă duc la una mică,/ Dar majoră de curând.). Că în cazul PSD se lua numai de majore referindu-se la vizita în Israel a pesedistei Viorica (Actuala premieră/ A făcut şi-a fost scandal,/ Prima dată-n carieră/ Un acord... gramatical.)
Stâna de oi (tablou de Stanciu Flavius)
După cum văzurăm mai sus, „Mielul lui Dumnezeu” bisericesc este chiar lisus Hristos. Luându-i exemplul, se sacrifică și exilatul la domiciliu Stelică Romaniuc care își acordă un prim ajutor (Cum corpul are multă apă,/ Atunci când mă rănesc puţin/ Şi sângele prin plagă-mi scapă,/ Mă completez urgent... cu vin.).
Amintisem în primul moto de Artur Blascioc, cel care îi dedicase oarece dramarurgului Aurel Baranga, pe vremea când a scris „Mielul Turbat” (Piesa-i bună-adevărat,/ Distribuţia grozavă,/ Dar decât un miel turbat,/ Preferam un... miel la tavă!”). Puteți asculta piesa, dacă aveți timp, la teatrul radiofonic (https://www.youtube.com/watch?v=_2bQ1jkqpp8).
Fiindcă asociarăm mielul cu Sfintele Paști, înainte sau după drob, în timpul consumării fripturii de miel, puteți urmări excelentul concert pascal "Hristos a Inviat" (https://www.youtube.com/watch?v=7i1SNOutHqc) al Părintelui Marius Ciprian Pop.
Vă recomandăm și câteva rețete pentru pregătirea cărnii de miel doar cu un singur click (https://www.petitchef.ro/retete/retete-cu-carne-de-miel ).
Cu sau fără miel pascal, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva! Dar să nu fie prea târziu!
Articolul este și pe blogul din Cronopedia, la:
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-miel-1
Articolul în format pdf este la:
https://storage.ning.com/topology/rest/1.0/file/get/12437208275?profile=original
(descărcați, păstrați, distribuiți)
Constantin Nițu
1) „Amintirile noastre sunt singurul paradis din care nu putem fi izgoniți." (Jean Paul Richte);
2) „Dacă-ți ștergi amintirile, e lege: praful se alege!...” (Ananie Gagniuc)
http://webdidacticanova.blogspot.ro/
https://cronopedia.ning.com/members/NituConstantin
nitu.constantin@yahoo.com
